Generalul Theodoru despre masonerie și ce este de facut.

NAŢIONALISMUL ROMÂNESC ŞI RATAREA LUI APARENTĂ de General Aviator Radu Theodoru

NAŢIONALISMUL ROMÂNESC ŞI RATAREA LUI APARENTĂ

de General Maior Aviator Radu Theodoru

CUPRINS

• ADEVĂRUL DESPRE ROMÂNIA ANTEDECEMBRISTĂ, STAT NAŢIONAL, SUVERAN ŞI INDEPENDENT

• DESPRE REZISTENȚA ARMATĂ ȘI REZISTENȚA PASIVĂ.

• SCHIȚĂ ISTORICĂ A SOCIALISMULUI DE STAT 1963 – 1989

• Radiografia modulului România socialistă. Incompatibilitatea România socialistă–occident plutocratic. Marea diversiune.

• Executarea planului de Iudaizare a României

• BĂTĂLIA PENTRU ÎNCETĂȚENIRE. TRATATUL DE LA BERLIN

• O SUBLINIERE ESENȚIALĂ

• ARTICOLUL 7, PATRIOTISMUL, RESPONSABILITATEA ISTORICĂ ȘI GENIUL POLITIC ROMÂNESC.

• O IUDENLAND PRIN ARENDĂ

• FISCHERLANDURI – IUDENLANDURI ŞI 1907

• PERIOADA INTERBELICĂ

• REACȚIA NAȚIONALISTĂ ȘI RIPOSTA OCULTEI

• ULTIMA ȘI TRAGICA BĂTĂLIE A NAȚIONALISMULUI INTERBELIC

• TRIUMFUL ABSOLUT AL NAȚIONALISMULUI ROMÂNESC. ȚARA ÎȘI RUPE CĂTUȘELE. 1963-1989 UNICAT NAȚIONAL ȘI ISTORIC.

• ȘI REVANȘA. POSTDECEMBRIADA

ADEVĂRUL DESPRE ROMÂNIA ANTEDECEMBRISTĂ, STAT NAŢIONAL, SUVERAN ŞI INDEPENDENT

UN IMPERATIV PROCEDURAL fără de care se face jocul tuturor dezinformărilor, intoxicărilor, manipulărilor din arsenalul armelor atipice folosite de dușmanul umanității religioase şi al statelor naționale în lupta de a le dezintegra, înrolându-le prin dictat într-un univers globalizant, depersonalizant, robotizat, digitalizat de formulă neo-marxistă. Imperativul se numește adevărul istoric și se certifică prin prezentări socio-științifice documentate în istoria și preistoria momentului socio-economic sau socio-politic analizat. Metoda a fost folosită parțial de savanții noștri interbelici, îndeosebi de Gh. Brătianu asasinat în temnițele kominterniste, astăzi practicată de președintele Federației Ruse Vladimir Putin și istoricii ruși.

Conform acestei metodologii căreia îi adaug teze și metode analitice folosite cu succes de școala universală a revizionismului istoric, perioada antedecembristă anterioară procesului neo-marxist globalizator nu poate fi evaluată științific decât dintr-o perspectivă depolitizată, supusă riguros periodizării, notând și substituind factorii umani de decizie politică, intercondiționările geostrategice, geoeconomice, desigur, geopolitice. Practica metodologiei enunțate mai sus a condus la realizarea ciclului meu de literatură politică–document rămas fără contrareplică științifică, epitetele, etichetele politice, bolnave de rahitism anchilozant rămânând în afara discuției (xenofob, naționalist, antisemit, tradiționalist).

ADEVĂRUL ISTORIC. Epoca postbelică 1945-1989 se împarte în două segmente temporare, în două subepoci net deosebite socio-economic și sociopolitic. Între 1945 și spre 1969 se instaurează Teroarea Roșie gestionată de kominterniștii alogeni conduși de comandoul kominternist adus de Armata Roșie având-o drept lider pe Ana Robinshon Pauker colonel NKVD, compus din Luka Laszlo secui, maior NKVD, zis Vasile Luca, Burăh Tescovici zis Teohari Georgescu și vorbitorul de idiș Ioșka Bratman zis Iosif Kișinevski, susținut pe linie de poliție politică, de agenții NKVD Pantelei Bodnarenco – Pantiușa, de Boris Grunberg zis Alexandru Nicolski papalizați generali români de securitate, având subalterni ”colonei” făcuți peste noapte din geamgii și negustori, din funcționari comerciali și băieți instruiți peste Nistru, conduși din culise de specialiști sovietici, colonei și maiori și căpitani de calibrul torționarilor sadici Petre Ganeikrov, Hollinger Isidor, Zelman Marcu, Koler Adolf, Dulberger și alții și alții până la cel mai mic raion conform noii reforme administrative de tip sovietic.

Structura dictatorial – coercitivă a Terorii Roșii a avut drept obiectiv:

• Distrugerea structurii statului burghezo democratic de tip regalitate constituțională.

• Distrugerea clasei politice, a intelectualității, a generalilor și valorilor ofițerimii, deopotrivă a păturilor țărănești și muncitorești, ale poliției, jandarmeriei, justiției și administrației, Biserica Națională și cultele principale împreună cu spiritualitatea, cultura, obiceiurilor, folclorul și în mod deosebit ISTORIA POPORULUI ROMÂN. Istoricii contemporani cinstiți, neinfluențați politic dar prudenți au adoptat clișeul perfid al neomarxiștilor care spre a-și exonera părinții și rubedeniile de vina etnocidului și a holocaustului culturii naționale, falsifică istoria, fac uitată epoca Terorii Roșii sau o trece în seama așa zisului național-comunism invenție a românilor, care național comunism a valahizat Partidul Comunist, atenție din România, compus 90% din alogeni transformându-l în Partidul Comunist Român, artizanul României moderne mediu dezvoltate cu priorități mondiale în câteva ramuri industriale, un învățământ clasat planetar pe primele locuri, Românie fără șomeri cu un tonus socio-psihologic viril, creator, echilibrat pe care ticăloșii din interior l-au supus unei dezintegrări perfide, mânuind abil în spațiul economiei naționale, al culturii, al comerțului intern și extern. Despre România Unicat, fără datorii externe, lider al ideilor de suveranitate națională, neamestec în treburile interne, întrajutorare economică, într-un capitol separat.

DESPRE REZISTENȚA ARMATĂ ȘI REZISTENȚA PASIVĂ.

Una din temele majore, exemplare ale perioadei Terorii Roșii iudeo-maghiară-kominternistă exclusă din istoria postbelică sau manipulată, infectată cu toxine ideologice, minciuni și dezinformări care să exonereze comandoul etnocidar de răspundere și să dea pașaport socio politic urmașilor acelor autori de etnocid și de holocaust cultural-spiritual este tema rezistenței armate și a celei pasive la kominternismul iudeo bolșevic dintre anii 1944-1963 când instituțiile interne de forță – securitatea și miliția au fost conduse de la ministru la ultimul șef de raion de către iudeo-maghiarii bolșevici.

Rezistența armată în cea mai mare parte a fost inițiată și condusă de ofițeri care luptaseră pe ambele fronturi.

1944, 15 mai – Voitinel – Bucovina. Primul grup de partizani condus de către Vladimir Macoveiciuc.

Din 1944 până în 1958 acționează în Carpații din Bucovina până în Oltenia, Dobrogea și Banat formată de partizani compuse din militari, avocați, studenți, elevi, țărani, preoți, profesori, învățători, fie țărăniști, liberali, fie legionari. În Apuseni maiorul erou Nicolae Dabija, văr cu Gh. Gheorghiu Dej, a organizat ”Frontul Apărării Naționale” în Muntele Mare, Apusenii Răsăriteni.

General Aldea Aurel

Generalul Aldea organizează în 1945 ”Mișcarea Națională de Rezistență”

Colonelul Uță și comandorul aviator Domășnenu în Munții Banatului, în Munții Făgăraș pe ambii versanți au adăpostit formațiile lui Ion Gavrilă Ogăranu, ale fraților Arnăuțoiu. Intervenția de față nu este un istoric al rezistenței românești la Teroarea Roșie iudeo-maghiaro kominternistă. Complectează un zel documentar creat deliberat de dușmanii înrăiți ai României spre a scoate din conștiința și memoria nației episodul rezistenței eroice la ofensiva antinațională care conștientizat și însușit de patrioți s-ar putea repeta într-o situație socio-politică asemănătoare.

Spre a exemplifica eroismul jertfelnic al celor din rezistență și spaima ocupantului iudeo-maghiaro bolșevic de consecințele psiho-morale și socio-politice ale rezistenței armate, notez momentul Mesentea, 10 martie 1949, avându-i eroi pe tinerii Mârza Traian și Gligor Traian.

Un informator dezvăluie că într-o casă conspirativă din comuna Mesentea jud. Alba poate fi găsită legionara Dina Teglaru. Se trimite o echipă de securiști care forțând ușa sunt primiți cu foc de pistoale automate. Cer ajutor la Alba Iulia și primesc un pluton de milițieni. Inutil! Nu se poate intra în casă. Partizanii sunt numiți ”bandiți” în toate documentele oficiale, iar formațiile lor ”bandă”. Se cer garnizoanei Sibiu două mitraliere și două branduri cu servanții lor. Deci militari în termen. Locotenent colonelul Carra consimte cu mare greutate, lucru care face obiectul unei note informative, a unei puneri sub urmărire, ca după distrugerea formației maiorului Dabija din Muntele Mare să fie arestat și inculpat în procesul partizanilor. Se notează că ofițerul a trimis un tun anticar cu o întârziere de șapte ore. Iată forțele represive: o grupă de pușcași mitraliori și grenadieri, un tun anticar, 4 puști mitraliere, pistoale automate. S-au aruncat 30 de grenade incendiare. 

Gligor Traian

Lupta a durat neîntrerupt până la ora 17:00 când din casa asediată nu se mai răspundea cu foc. Se aduc doi localnici foști legionari care se trimit drept scut viu în recunoaștere. Apărătorii sunt doi tineri din formația partizanilor comandată de Ștefan Popa: legionarul Gligor Traian din Casova și Mârza Traian din Galțiu. În casă s-au găsit 1200 kg de grâu, porumb, untură, haine diferite pentru travestiri. Deci o bază a celor din munți. Acțiunea respinge orice comentariu.

Acestei rezistențe armate la Teroarea Roșie românii îi adaugă rezistența pasivă exprimată prin zeci de forme de la calambur și până la gonirea activiștilor din sate, împotrivirea obștească la colectivizare, nepredarea cotelor obligatorii, recursul la istoria națională și altele și altele.

Deținuți politici

Cele de mai sus demonstrează cu argumentul sângelui vărsat în luptă, cu cei 2.500.000 de români întemnițați din care 500.000 au fost lichidați prin tortură, înfometare și lipsă de asistență medicală, că poporul nostru a respins dur și irevocabil formula socio-politică bolșevică impusă prin Teroarea Roșie de comandoul iudeo-maghiar kominternist condus de Ana Pauker, formulă respinsă ferm și de fracțiunea naționalistă a comuniștilor autohtoni încarcerați de regimul antebelic, având la vârf gruparea Gh. Gheorghiu Dej, Emil Bodnăraș, Ion Gheorghe Maurer, Nicolae Ceaușescu. 

Lupta crâncenă dintre cele două fracțiuni s-a soldat cu victoria naționaliștilor atunci când Stalin a declarat război sioniștilor lichidând majoritatea vârfurilor iudeo sioniste din Uniunea Sovietică și din conducerea țărilor din sfera lui de influență, favorizând drumul spre întoarcere la identitarul istoric al națiunilor numit național-comunism de urmașii comandourilor iudeo-kominterniste sioniste din Europa de Est.

SCHIȚĂ ISTORICĂ A SOCIALISMULUI DE STAT

1963 – 1989

Fără a descifra structurile dinamice ideologice, economice, politice, cultural – spirituale, care au închegat planurile cincinale în perioada antedecembristă, politica externă și viziunea de stat a viitorului României, nu ne vom putea explica revanșa mortală luată de plutocrația bancară sionisto-neomarxistă în postdecembriadă.

Radiografia României anului 1963 prezintă următorul tablou.

Politic intern (au trecut 18 ani de la terminarea războiului)

S-au conturat supraputerile care domină politica planetară. SUA dominată de plutocrația bancară sionist financiară ; URSS parțial purificată de dominația internă a sionist-kominterniștilor; China în plină dictatură stângistă proletcultistă.

• a fost înlăturat comandoul iudeo-maghiar-kominternist

• se valahizează partidul comunist 90% alogen

• se valahizează aparatul de stat

• se reface parțial legătura cu sistemul cultural tradițional

• se interzice rusificarea culturii și slavizarea ortografiei și a istoriei în special

• se începe campania de săpături arheologice spre a se demonstra științific originea daco-tracică a poporului român, formarea lui în arealul locuit și în prezent, replică la ofensiva hungaristă și panslavistă.

• Se relaxează, apoi se reia legătura istorică tradițională cu Biserica națională tăiată brutal de sioniștii anticreștini.

• Se reiau legăturile culturale cu occidentul

• 1945 – 9 martie guvernul URSS ne recunoaște apartenența Ardealului de NV răpit prin diktatul de la Viena. Se instalează administrația românească în această vatră străveche martirizată de regimul hortist.

• Procesul politic nu este festiv. Abuzurile, violențele, crimele, incultura, demagogia, oportunismele degradante, incompetența sunt la ele acasă. Între 1956-1963 se selectează valorile naționale de nonvalori, patrioții de dușmani, infiltrarea Securității și a Armatei cu cârtițe și agenți înstrăinați, trădătorii, autorii loviturii de stat din 1989, uneltele iresponsabile ale răzbunării plutocrației financiaro-economică sionistă, anticreștină, îngrădită și eliminată parțial din viața României postbelice 1945-1989.

Radiografia modulului România socialistă. Incompatibilitatea România socialistă – occident plutocratic. Marea diversiune.

Fără a cunoaște, fără a pune în relație cele ce urmează cu prăbușirea României contemporane, întregul meu demers analitic rămâne în domeniul strâmt al parțialului rupt de fenomenul istoric care l-a generat. Se încadrează marii diversiuni manipulată de plutocrația iudaică parțial învingătoare în lupta bimilenară cu creștinismul și statele lui naționale. Cronologia de mai jos explică succesiunea strategiilor adoptate de plutocrația iudaică etapelor istorice în care a pregătit economic, politic, diplomatic și în mod special propagandistic prin presa subordonată războiul atipic de 2000 de ani împotriva țărilor Românești și a României pentru transformarea lor în Iudenland, un Israel european. Armata atipică folosită a fost Alianța Mondială Israelită, statul major ”Consiliul celor 13”, comandant suprem unul din regii în exil ai dinastiei Rothschild.

Fără acest capitol nu veți înțelege nimic din momentul limită 2021 al dezastrului României

Nota 1.

Este absolut obligatoriu să conștientizați că dușmanul de moarte al creștinismului și al statelor lui naționale este iudaismul fundamentalist organizat politic în sionism exacerbat în secolul 20 în nazism sionism (vezi volumul meu cu acest titlu) pentru a distruge inamicul lui bimilenar a realizat o performanță socio-spiritual-politică unică în istoria umanității.

• prin dictatură teocratică feroce a unificat religios spiritual și economic evreimea fără stat național până spre anii 1943 când al Doilea Război Mondial a oferit prilejul reînființării statului Israel.

• Dictatura teocratică a fost dublată până spre 1750 și subordonată dictaturii urmașilor regelui David cunoscuți sub titlul ”regii în exil”.

• Unul din acești ”regi în exil” de factură genială, bancherul Mayer Amschel Rothschild a pus în a doua jumătate a secolului 19 bazele organizatorice ale ofensivei iudaice împotriva creștinismului prin loja masonică a Iluminatilor Bavarezi, a înarmat organizația cu o doctrină ofensivă de mare complexitate socio-economică, socio-politică, psihosocială stabilindu-i obiective, ținte de cucerit în timpul istoric, întemeind una din cele mai longevive dinastii conducătoare care în decursul secolelor 18; 19; 20 și 21 au reușit să cucerească succesiv: Europa, parțial Americile, Australia, Africa și Asia, cu veleități de dictatură planetară.

Nota 2.

În planul calendaristic al acestei ofensive cu finalitate planetară au fost înscrise și Țările Românești. Spre a doua jumătate a secolului 19 planul a fost activat pe următoarele direcții care prin menținerea și amplificarea lor deceniu de deceniu au devenit constantele istorice ale țintei România, ca agresorul iudaismul, condus de plutocrația bancară, adică dinastia Rothschild, având ca reprezentanță politico diplomatică Alianța Universală Israelită – asta în secolul 19, parțial în cel următor, apoi polipoidul generat de organizația mamă cu ramificații în organismele suprastatale create după al Doilea Război Mondial, ONU; Consiliul de Securitate, Organizația Mondială a Sănătății, Fondul Monetar Internațional, puzderia de tratate continentale și mondiale actuale.

Nota 3.

Planul la nivel de strategie istorică

• Crearea în Estul European a unui viitor stat Israel

• Teritoriul vizat: Bucovina, Herța, Moldova istorică (până la Nistru, Transnistria, vestul actualei Ucraine, capitala virtuală – Odesa.

• Strategie: dislocarea maselor de mozaici khazari din vestul imperiului țarist și Polonia, organizarea lor în valuri succesive de emigranți care din Galiția pe direcția nord sud să pătrundă în Bucovina, Herța, Moldova istorică, așezându-se în târgurile în care există nuclee mai vechi de familii khazare.

• După sedentarizarea prin presiuni politico diplomatice exercitate de Alianța Universală Israelită la nivelul guvernelor francez și german, să se obțină încetățenirea migranților.

• Europenizarea problemei prin presa subordonată

• Presiuni asupra guvernului român (suntem în anii de început ai domniei principelui Carol de Hohenzollern Sigmaringen) spre a acorda încetățenirea. La rezistența previzibilă a opiniei publice amintim mituirea guvernului prin acordarea unui împrumut statului român cu dobânzi minime.

• Folosirea sistemului agricol al arendelor pentru formarea de mari ”Iudenlanduri” arendașii fiind capitalizați de Alianță în perspectivă istorică, unirea acestor ”iudenlanduri” într-o Iudenland Autonomă.

• Schimbarea raportului demografic dintre autohtoni și invadatori contându-se pe fertilitatea acestora și starea de sărăcie cronică și mortalitate infantilă a țărănimii autohtone.

• Coruperea marilor latifundiari pentru a-și arenda moșiile.

• Lansarea pe piața mediatică europeană a ideii că în epoca invaziei romane în Dacia, teritoriul acesteia era locuit de daci și khazari, revenirea acestora ”acasă” fiind un imperativ umanitar nu numai istoric.

Executarea planului de Iudaizare a României

Etapa 1

Invazia, Sedentarizarea, Încetățenirea

O viziune militară și constanta istorică pe care o reprezintă de la 1878 la 2021

Rezum strategia plutocrației bancare de a cuceri Principatele Unite, Vechiul regat, România Mare și România postbelică în:

• să constituie un stat în stat

• să organizeze acel stat deasupra statului național

• să arunce în luptă acel stat sprijinit de forța plutocrației împotriva statului național

• să transforme statul național într-un teritoriu rentabil condus de invadatori și muncit de autohtoni

Pregătirea mediatică a invaziilor

Johann Gaspard Blunthschli

Plutocrația a organizat în centrul bancar și rabinic Geneva (Elveția) o așa zisă școală istorică avându-l mentor pe un evreu elvețian dr. Johann Gaspard Blunthschli, iar corifei pe iluștri istorici M. Schwartzfeld, un Sinecius, M. Halevy, Stambler, Joseph Bercovitz și, de tot hazul un Iacob Psantir – Lăutaru, un Samuel Marcus din Smirna în paralel cu o violentă campanie de presă din Principate, la 1888 numită România. Se înființează Societatea istorică ”Iuliu Barasch”. Dau câteva titluri: ”Ochire asupra istoriei evreilor din România”, ”Khazarii și Evreii din România - întreaga operație pentru a forța guvernul să încetățenească valurile de invazie”. Le sugerez celor care citesc acest document să facă o paralelă cu urmașii celor de mai sus, pseudonimele Tismănenilor, Pipizu, Mungii și ceilalți politologo-istorici foști kominterniști feroci reșapați în capitaliști și rereșapați în neomarxiști.

Iată și scopul întregii operații manipulatorie:

• Samuel Marcus din Smirna: .... e posibil ca românii de azi să fie urmașii khazarilor evrei.

• Bernard Stamber, introducere la o teză de doctorat (doctoratele se cumpărau și atunci) teză susținută la Paris: ... Două popoare ale aceleași națiuni (n.n. Romanii și evreii) își disputau dreptul primului ocupant la finele secolului ultim...

CONCLUZIE PARȚIALĂ

1. În intervalul 1850-1879 se dă o bătălie crâncenă politică și diplomatică între Alianța Universală Israelită, filialele ei din Principate, și patrioții români în frunte cu Eminescu pe tema fundamentală a încetățenirii masei khazare de invazie. Amănuntele, statistici, bătălia din presa internă și internațională, în volumul meu ”România ca o pradă” ediția IV-a, editura Paco, București 2015.

Alianța câștigă teren pe plan internațional, patrioții conștientizează public pericolul mortal al încetățenirii, se formează un puternic curent antikhazar.

- 1863, gazeta ”Viitorul”, Teza A.D. Holban replică dură la presiunea internă și internațională pentru încetățenire. D. Popassu diplomat al universității din Halle publică broșura ”Sunt sau nu sunt evreii folositori Principatelor Unite?”, din care citez acest fragment vizionar, devenit realitate în 2021 datorită lepădării de sine a românilor: ”Sau noi respingem cu energie impertinentele pretențiuni ale evreilor și ne silim a scăpa prin mijloacele cele mai nimerite și mai urgente chiar de jidanii pe care îi mai avem din nenorocire, sau noi renunţăm la independenţă, ba chiar la existenţa statului şi a naţiunii române pentru a deveni sclavii, iloţii dispreţuiţi de jidani.” Fără comentariu.

BĂTĂLIA PENTRU ÎNCETĂȚENIRE

TRATATUL DE LA BERLIN

Tratatul de la Berlin

Ofensiva pentru încetățenire are două momente distincte. Până la Războiul Independenței și după acest război finalizat politico diplomatic prin Tratatul de la Berlin din 28 iulie 1878, ecoul constituindu-se în bătălia națională de supraviețuire din epoca Constituantei.

Adolphe Cremieux

Ne aflăm înainte de anul 1866. Constituanta lucrează la redactarea Constituției. Alianța

Universală Israelită îl expediază la București pe însuși președintele ei Adolphe Cremieux, spre a obține prin orice mijloace încetățenirea maselor de khazari intrați clandestin în Principate. Neobținând niciun ajutor de la vârfurile politice ale timpului, Cremieux recurge la arma infailibilă a mitei. Mituiește indivizi: miniștrii, politicieni, gazetari. Mituiește guvernul, adică Statul. Îi oferă un împrumut de 25 de milioane de franci cu dobândă extrem de mică. Bucuros de pomană, fără să gândească la consecințe, guvernul formulează articolul 6 din Constituție așa: ”Confesiunea nu constituie în România o politică de naturalizare.” Reacția populară atinge limita răscoalei prevestindu-l pe 1907. Exploatarea crâncenă a arendașilor evrei, specula, obrăznicia presei evreiești provoacă tulburări în toată țara. Se devastează prăvăliile evreiești, se dărâmă o sinagogă abia zidită. Se maltratează evreii. Guvernul este silit să schimbe articolul 6. Textul este înlocuit cu articolul 7 devenit celebru cu lupta românilor împotriva iudaismului, dezlănțuind uraganul presei subordonate Alianței și furibundul atac politic internațional și intern menite să-l desființeze.

Articolul 7 din Constituția votată în 30 iulie 1866 anulează toate beneficiile legii din 1864 prin care evreii puteau fi naturalizați individual la 10 ani după depunerea cererii către domnitor. Articolul 7 specifica: ”Singuri străinii de rit creștin vor putea obține naturalizarea.”

Românii au trăznit Alianța Universală Israelită cu o bombă de nu știu câte megatone. Replica a fost pe măsură. Nu se poate trece peste acest moment istoric dacă vrem să înțelegem anul catastrofic 2021 și destinul care ni se pregătește. ”Anglo-Jewish Association” convoacă o conferință europeană a tuturor asociaților evreiești din Europa și cere Turciei prin Alianța Universală Israelită să acorde evreilor drepturile care se propun a se acorda creștinilor din Imperiul Otoman. Informația apare în gazeta ”Independece Belge” care scrie ca: ”Evreii din România trebuie să aibă partea lor din aceste beneficii.”

O subliniere esențială

Ca pretutindeni și întotdeauna istoria oficială tăinuiește ceea ce nu-i convine, iar statele mai dependente economic sau politic își scriu istoria menajând pe cei de care depind într-un fel sau altul. Diabolici, conducătorii Alianței Universale Israelite speculează genial vechile Capitulații încheiate de Mircea cel Mare cu Imperiul Otoman care stabiliseră, după legile feudalismului, statutul juridic de vasalitate a Țării Românești față de Înalta Poartă. Statut doar formal în anul 1875. Conform acestui statut formal dacă Instambulul acordă evreilor din imperiu drepturi egale cu cele acordate creștinilor, România era obligată să facă același lucru. Alianța câștigă bătălia de emancipare politică a evreilor din pașalâcurile Bulgaria, Serbia și Muntenegru prin articolele 5, 20, 62, 35 și 27.

Pentru România soluția se impune de la sine.

Anularea vasalității prin arme.

Iată motivul istoric, esențial, fundamental al Războiului Independenței mistificat de istoriografia oficială din pricina dependenței noastre financiare de plutocrația bancară evreiască și a dependenței economice politico-economice și militare de unele puteri occidentale, de Franța în special.

Cuplul Bismark – Wadington manipulat de Alianța Universală Israelită și Tratatul de la Berlin 28 iulie 1878

William Henry Wadington

După înfrângerea suferită de președintele ei Adolphe Cremieux, Alianța Universală Israelită găsește momentul politico diplomatic favorabil impunerii naturalizării masei de invazie khazară ajunsă spre 600.000 de suflete la Conferința de pace de la Berlin, următoare războiului româno-ruso-turc pe care noi, pe bună dreptate, îl numim Războiul de Independență. Conferința urma să ratifice statutul independent al României și deplina ei suveranitate.

Alianța îl are la Berlin pe plenipotențialul Franței, Wadington care folosind antipatia cancelarului german Bismark pentru proaspătul rege Carol I, dependențele Italiei și Angliei de plutocrația bancară , (casa Rothschild fiind atotputernică în Franța și Anglia iar baronul Montefiorii covector al Alianței alături de Cremieux fiind influent în Italia) reușește să câștige adeziunea acestor Puteri pentru a condiționa acordarea statutului independent și suveran României de împământenirea masei khazare de invazie.

Otto von Bismark

Articolul 44 impus României de puterile semnatare prin cuplul Bismark – Wadington
sună după cum urmează: ”naționalii tuturor puterilor (fiți atenți) COMERCIANȚI (majusculele îmi aparțin) sau alții vor fi tratați în România fără deosebire de religie, pe picior de perfectă egalitate”.

Reacția românilor este aproape de răscoală.

Puterile cer modificarea articolului 7 din Constituție.

ARTICOLUL 7, PATRIOTISMUL, RESPONSABILITATEA ISTORICĂ ȘI GENIUL POLITIC ROMÂNESC.

Preludiu 1.

Mihai Eminescu

Marile Puteri cer modificarea articolului 7 din Constituție. Împotrivirea este la nivel național. Modificarea nu poate fi făcută decât de Corpurile legiuitoare, Senatul și Camera Deputaților. Se mobilizează opinia publică. Eminescu își începe fulminantul, incendiarul și documentatul lui Capitol de istorie națională căruia eu îi spun ”Românii și Evreii”. Revolta începe la Iași. Se tergiversează începerea sesiunii parlamentare până în 15 noiembrie 1878 când trupele noastre iau în stăpânire Dobrogea.

Preludiu 2.

Majoritatea parlamentară având suportul opiniei publice este împotriva revizuirii. Holban merge până la a renunța la recunoașterea internațională a independenței.

Vasile Conta

Marele nostru filozof Vasile Conta scos din istoria românilor de Ocultă, depune o moțiune antirevizionistă, aici subliniază și atrag atenția asupra unui fapt istoric esențial care onorează intelectualitatea patriotică responsabilă de destinul țării. Notez spre veșnică pomenire numele semnatarilor acestei moțiuni peste care istoriografia oficială așterne tăcerea: C. Ghica; E. Ghica, I.C. Negruzzi; P. Cazimir; G. Ciupercescu, N. Blaremberg; B. Conta; D. Rosetti-Tețcanu. Majoritatea parlamentară începe jocul diplomatic al tergiversărilor. Joc care exasperează Puterile, le uzează răbdarea, semnalează virulența articolului 44 din Tratatul de la Berlin astfel încât la 6 octombrie 1879, când Camera Deputaților votează articolul 7 revizuit, el este departe de dorința Alianței și conform intereselor naționale.

Campionul luptei publice este Eminescu.

Celor dornici să cunoască amploarea internațională a luptei le recomand corespondența regelui Carol I cu tatăl său principele Carol Anton de Hohenzollern.

O IUDENLAND PRIN ARENDĂ

Îmi este imposibil să sintetizez pe o pagină amploarea războiului economic dus de Alianță împotriva României, deceniu după deceniu, cu victorii parțiale după victorii, ca în anul 2021 România să acumuleze o datorie uriașă care achitată de Rothschild să zicem, o trece în proprietatea acestuia.

Subliniez că începutul acestui dezastru național se datorează marii boierimi, care trăind în fast și opulență în țară dar mai ales în străinătate, de preferință la Paris, acumulând mari datorii ipotecare, parțial clerului, prin arendarea moșiilor trusturilor arendășești evreiești.

Strategia Alianței în Vechiul Regat pentru a-l înrobi economic a vizat:

1. Pământul și proprietarii de pământ țintă principală și în 2021.

2. Spargerea unității breslelor meșteșugărești, cucerirea pieței creditelor prin bancherii și cămătarii evrei, câștigarea unor monopoluri în comerțul de import – export, stăpânirea comerțului ambulant.

3. Mijlocul, armele atipice folosite în ofensiva economică au fost specula, mita, coruperea factorilor de decizie și influență.

În 2021 obiectivele și mijloacele au rămas aceleași, cu deosebire istorică fundamentală în 1879 Alianța era factor de influență colateral, în 2021 devenind decisiv influentă planetar și bicontinental.

Una din victoriile principale ale ofensivei economice s-a obținut în domeniul funciar și al reînrobirii țărănimii eliberată de către guvernarea Cuza-Kogălniceanu.

FISCHERLANDURI – IUDENLANDURI ŞI 1907

Exploatarea țăranilor la 1907

Alianța și-a cartelat armele ofensive în trusturi arendăşeşti. Cel mai puternic trust arendăşesc ovreiesc a fost la începutul secolului 20, trustul fraţilor Fischer: Marcu zis Mochi, Kalman, Fraim, Schol şi Avrum. În 1904 acest trust stăpânea și exploata la sânge 237.863 ha de pământ arabil, iazuri, pășuni, alcătuind o feudă cu 79 comune rurale botezată Fischerland pe teritoriul căreia circula moneda Fischerilor, nu moneda națională. Fischerii reușiseră să formeze un stat în stat. Împreună cu trusturile (fiți atenți la localizarea acestora) Gostiner în Botoșani, Gretman în Roman, Juster și Mendel în Brăila, formaseră un Iudenland în Moldova subordonată rabinului Reicharn din Praga care-și alcătuise strategia de iudeizare a proprietăților funciare est-europene după cum urmează. Citez: ” ... în numele justiției sociale și a-l egalității, vom împărți marea proprietate la țărani care fiind lipsiți de mijloace de exploatare se vor adresa nouă, devenind datornicii noștri, iar capitalurile noastre făcându-se stăpâne, noi vom fi marii proprietari și puterea va fi a noastră.”

Exploatarea bestială a țărănimii din Iudenlandul din Moldova a explodat crâncen în răscoala din 1907 anulând parțial și amânând strategia rabinului Reicharn din Praga. Tehnica, strategia, armele folosite de capitalul bancar spre a cumpăra și exploata pământul românesc în 2021 sunt mai subtile și mai eficiente, beneficiind de o schimbare fundamentală pe teatrul de operațiuni. Atunci guvernul liberal condus de Ionel Brătianu era patriot, responsabil față de destinul țării, cu programe economice, cultural spirituale progresist-naționaliste.

În 2021 România având un guvern alcătuit din minoritari etnici, sexuali, religioși impus de Oculta Mondială evreiască prin dictatura marelui capital, după o luptă de deznaționalizare și decreștinare a poporului care durează de 30 de ani a reușit să impună folosind dictatura sanitară, legi antinaționale menite să desființeze statul național, transformând sacralitatea pământului românesc în marfă pe taraba ocultei financiare.

PERIOADA INTERBELICĂ

O împart în două subperioade:

1. Până când oligarhia l-a otrăvit pe Ionel I.C. Brătianu făuritorul politic al României Mari și constructorul economiei moderne românești.

2. Perioada post Ionel I.C. Brătianu până în 1939 în care oligarhia corupându-l pe regele degenerat Carol al II-lea și parțial clasa politică a distrus coeziunea politică a poporului român lovind mortal în forțele naționalist-ortodoxe, proces fatal care a condus la pierderile teritoriale, la falimentul clasei politice și al regalității reprezentată de dinastia Hohenzollern.

Subperioada 1 se repetă în România Mare înfăptuită prin jertfa a 800.000 de români și a uriașelor pagube materiale, greșeală fatală făcută de americani la Constituanta care a votat Independența.

NUMAI DOCUMENTE

Houston Stewart Chamberlain

Houston Stewart Chamberlain mare prieten al românilor (1900) Citez: ”... Acordați evreilor toată protecția legală pe care o acordați tuturor străinilor ... lăsați-i (deoarece nu mai puteți împiedica aceasta) să lucreze pe câmpul comercial și industrial dar controlați-i bine cum lucrează. Nu le dați însă drepturi politice și drepturi de proprietate rurală. A face aceasta ar însemna pentru România a se sinucide. Și băgați de seamă că evreii să nu ajungă să domine opinia publică prin gazete și mințile și inimile prin stăpânirea școlii și a producției de librărie.”

Românii n-au ascultat aceste sfaturi sintetizate din experiența americană. Satana evreiască le-a asasinat primul ministru făuritor de economie națională, floarea tineretului patriot, a pervertit artele și cultura, a distrus unitatea națională și prin politica trădătoare a regelui degenerat Carol al II-lea a mutilat România Mare.

Fluturaș electoral tipărit de Buschdrucherei GMSH – Cernowitz (Cernăuți):

”Fii ai lui Israel!

Alegerile pentru comună se apropie. Fiți vigilenți, ochiul să fie viu și fără cruțare (Raschi, Exod, 14)

Guvernul liberal al lui Brătianu voiește să extermine Neamul Evreiesc. Brătianu întreține și patronează din umbră bandele de huligani. Brătianu este criminalul nostru. Brătianu a tras sabia contra noastră, dar de aceeași sabie va muri. Poporul ales și cel mai vechi a lui Israel nu a fost și nu va fi niciodată învins, iar cel care va încerca numai să se atingă de noi, îl vom distruge fără cruțare și fără milă.”

Fluturașul este un program politic. Ionel I.C. Brătianu a murit otrăvit fără să fie identificată otrava.

General Alexei Brusilov

Evenimentele politice europene din prima jumătate a secolului XX au pus în migrație spre România Mare noi valuri de refugiați evrei: Ofensiva generalului Brusilov în Galiția scurge zeci de mii de khazari în Maramureș și Moldova; revoluția bolșevică pune pe fugă mii de cămătari, cârciumari, negustori și mai ales bogătași khazaridin Rusia care intră în Basarabia (1918-1919); 1919 represiunile cumplite declanșate de Horthy împotriva evreilor lui Bella Khun aruncă valuri de emigranți în Arad, Crișana, Maramureș; 1933 Hitler ajunge la putere, alte valuri de emigranți caută adăpost în România; alipirea Austriei la Germania, invazia germană în Cehoslovacia, invazia hitleristo-sovietică în Polonia gonesc în România zeci de mii de evrei, peste limita de suportabilitate a statului. Economia, cultura, implicit politica, sănătatea, artele suferă procese fie de monopolizare evreiască, fie de dezagregare. Regimul parlamentar corupt și iresponsabil, regele ticălos condus de amanta reprezentantă a evreimi devin asasinii României Mari și responsabilii cedării teritoriale.

REACȚIA NAȚIONALISTĂ ȘI RIPOSTA OCULTEI

• NOTĂ. Reacția națională la asaltul evreimii a fost parțială și fragmentată. Doctrina economică a Partidului Liberal I.C. Brătianu ”Prin noi înșine” cu legile protecționiste ale guvernării care limitau drastic invazia capitalului străin, a stârnit corul ostil al presei subordonate Ocultei, cu sabotarea de rigoare și diabolizarea liderului român. Întoarcerea frauduloasă a prințului Carol, dominație absolută a agentei Ocultei iudaice Elena Wolf Lupescu, care organizează camarila regală, se implică ferm în politică, și construind abil sistemul de atac și de lichidare a exponentului naționalismului românesc, Mișcarea Legionară, imprimă anilor 1930 – 1940 o sinistră și sângeroasă luptă între Oculta reprezentată de regele țării dirijat de amanta sa și naționaliștii împărțiți în trei fragmente politice cu vagi și neconcludente tendițe de alianță și colaborare. Fragmentată, mișcarea naționalistă de apărare a românității a fost înfrântă politic, strălucind în cultural-spiritual, marcând perioada interbelică cu geniul creator al poporului român.

• CONCLUZIE PARȚIALĂ. Moștenirea genetică geto-dacă, individualisme feroce, disensiune, orgolii exacerbate, psihologie conflictuală a mânat toată istoria noastră frânându-i dezvoltarea. Epocile de progres și stabilitate s-au datorat personalităților puternice care stârpind sau stăpânind forțele centrifuge guvernând autoritar o perioadă lungă de timp, au putut fundamenta și realiza programe naționale apelând la participarea poporului român.

• MOMENTUL ROMÂNIA 1938 demonstrează strălucit raportul istoric de forță național – Ocultă, premizele interne și externe ale înfrângerii naționalismului și prăbușirea lui în 2021.

• 1938 guvernul Goga-naționalist, alertat de pericolul mortal pe care-l reprezintă valurile de invazie israelită, adoptă decretul-lege pentru revizuirea cetățeniei române. Reacție internă moderată, reacție externă furibundă. Oculta financiar-bancară care reușise să transforme România Mare într-o colonie avându-l vătaf pe degeneratul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen își umflă bojocii în presa subordonată. Dă ordin guvernelor vasale din Franța, Anglia și SUA să intervină drastic. Organizează o grevă totală a comercianților, industriilor, intermediarilor evrei paralizând o parte din fluxul economic al țării. (N.A. dacă au putut să o facă atunci într-o Românie cât de cât suverană și independentă, dar în 2021 când depindem total de străinatate). La ordinul Ocultei se închid prăvăliile. Nu se mai fac tranzacții. Iată documentul:

• DESTIN DE LA ROUMANIE, (1919-1954, EDITIONS Berger-Levreult, Paris 1954) semnat de Henri Prost, trăitor două decenii în România interbelică cu funcții și relații politice, comerciale, financiare și sociale. Citez: ”...Încă de la construirea guvernului GOGA-Cuza evreii deținători ai unei bune părți a averii mobiliare a țării își retrag fondurile din bănci, aruncă pe piață acțiunile și obligațiunile pe care le au. Bursa se prăbușește. Opresc toate comenzile, suspendă colectarea produselor agricole, abandonează în magaziile vămilor mărfurile importate. Se abțin de la orice cheltuială inutilă, încetează sa mai frecventeze restaurantele, teatrele, cinematografele. Viața țării este cuprinsă de un asemenea haos încât și ceilalți minoritari și chiar românii înșiși se abțin la rândul lor de la orice operațiuni comerciale și financiare. Întreaga activitate este paralizată, prețurile urcă, impozitele nu se mai încasează. Criza se agravează pe zi ce trece..”

• Oculta asmută asupra lui Goga ambasadorii Franței și Angliei. Thierry al Franței iudaizate este violent încălcând toate uzanțele. Țipă el, țipă Goga. Întâlnirea durează câteva ore. Citez din Goga:” ... Iată statul român cu minoritățile lui istorice, iar la cealaltă parte minoritatea evreiască – alegeți! Hotărâți ce trage mai mult în cumpănă: noi sau evreii? N-am putut primi răspunsul domnului Thierry.”

• 

  Octavian Goga

  1938, 13 februarie. Ședința Marelui Consiliu al Partidului Național Creștin. Octavian Goga: ”... După măsurile pe care le-am luat în chestiunea evreiască și după ce am hotărât revizuirea cetățeniilor frauduloase, presa evreiască din toată lumea a luat poziție împotriva noastră. S-au dezlănțuit nervii atât de sensibili ai lui Israel. Am primit o avalanșă de protestări, variind între tonul plângăreț și amenințarea insolentă. În același timp două organizații evreiești - Congresul Mondial Sionist din New York și Federația Asociațiilor evreiești din Franța au depus plângeri la Societatea Națiunilor pentru a veni în ajutorul coreligionarilor lor din România ... mă simt dator să spun că a existat o luptă continuă de fiecare clipă în contra noastră în numele Franței. De ce se amestecă aici numele Franței n-am înțeles și nu înțeleg. Îmi ridic pălăria în fața Franței francezilor, dar dinaintea evreilor care conduc astăzi Franța nu pot și nu vreau să mă închin.

• ȘI FINALUL. Regele ticălos merge pe mâna evreilor, guvernul naționalist-creștin cade iar Octavian Goga este otrăvit la un banchet la Cluj. Otrăvit asemenea lui I.C. Brătianu autorul lozincii ”Prin noi înșine”.

ULTIMA ȘI TRAGICA BĂTĂLIE A NAȚIONALISMULUI INTERBELIC

• NOTĂ. Spre anul 1937 românii au început să conștientizeze adevărul politic al condiției lor de sclavi în propria lor țară. În anul 1932 din beneficiile comerțului de bancă evreii au câștigat 80 de miliarde, iar românii doar 27 de miliarde. Din 276 fabrici de cherestea particulare 192 erau ale evreilor. Industria metalurgică avea 70% capital străin. Începe tragedia codrilor românești distruși de viermina ovreiască. Ca și secătuirea aurului negru, petrolul.

Corneliu Zelea Codreanu

Singurul apărător vehement al averii naționale, al culturii, credinței, identitarului absolut este Partidul Legionar ”Totul pentru Țară”. Evoluția lui în conștiința poporană este spectaculoasă. La alegerile din decembrie 1937 obține 437,378 de voturi, adică 15,58% din totalul voturilor și 66 de mandate în Parlament devenind al treilea partid ca număr de voturi și număr de parlamentari.

Oculta trage semnalul de alarmă. Discursurile lui Codreanu sunt nimicitoare. Numește putregaiul politic, nominalizează marii corupți. Oculta și sluga ei nenorocită, lepădătura umană Carol al II-lea decide distrugerea partidului și asasinarea conducerii centrale și teritoriale.

Elev în cursul superior de liceu am trecut zilnic de două ori pe lângă cadavrele însângerate ale legionarilor împușcați la intrarea pe podul ”Mihai Viteazul” de la Timișoara, cadavrele fiind lăsate pe trotuarul larg așa cum căzuseră sub focul tras la gura țevii de jandarmi.

TRIUMFUL ABSOLUT AL NAȚIONALISMULUI ROMÂNESC. ȚARA ÎȘI RUPE CĂTUȘELE. 1963-1989 UNICAT NAȚIONAL ȘI ISTORIC.

• La încheierea celui de-al Doilea Război Mondial România, colonia capitalului străin, majoritar evreiesc, cu industria ptrolieră distrusă de bombardamentele americane, cu parte din mijloacele de transport distrusă de război, idem căile ferate, podurile, gările, porturile dunărene, Constanța, Capitala, orașele industriale ca Brașovul, cu o datorie de război către Uniunea Sovietică uriașă încasată de trei ori, deci România secătuită, stoarsă, a fost tejghetărită de Rosevelt și Churchil care au cedat-o lui Stalin, schimbând în anii 1945-1963 stăpânii evrei capitaliști cu stăpânii evrei sionisto-comuniști. Epoca este foarte complexă politic, scribii care fac istorie după dictatul politic au falsificat-o diabolizându-i pe Petru Groza și pe antisionistul feroce Stalin, Groza cucerind simpatia lui Stalin pentru România, simpatie care ne-a redat amărâta de flotă fluvială și maritimă luată ca pradă de război, care a evacuat diviziile de cazaci devoratoare de amărâtul nostru fân și ovăz din timpul secetei, ca să nu vorbesc de marile acte diplomatice și politice care ne-au reintegrat sistemul de relații internaționale, antisionismul lui Stalin facilitându-i lui Gheorghiu Dej și lui Groza anihilarea comandoului sionisto-kominternist de sub comanda Anei Pauker și valahizarea Partidului Comunist și a administrației de stat, mai ales a Ministerului de Externe și a celui de Interne dominată absolut de evreimea sionist-kominternistă. Spre 1963 Partidul Sionist eliberat de caracatița sionistă, stăpân pe toate pârghiile puterii, cu economie, finanțare, resursele naturale naționalizate, scoase de sub jaful capitalului străin, puse în slujba dezvoltării fostei Românii eminamente agricolă, începând cu electrificarea (acasă la Berzeria până spre 1950 am folosit lampa cu gaz, iar șoseaua națională Timișoara-Reșița era pietruită și plină de gropi), alfabetizarea și eradicarea bolilor care minau țărănimea și muncitorimea, tuberculoza în special.

România socialismului administrativ se eliberează de exploatarea capitalului străin, premieră absolută în istoria ei modernă, marginalizează foștii exploatatori autohoni, valahizează orașele dezvoltându-le spectaculos, înzestrează agricultura arhaică nerentabilă cu tehnică de ultimă oră, specialiști și dezvoltă cercetarea științifică cu rezultate de excepție în agricultură, viticultură, pomicultură, creșterea animalelor, apicultură și piscicultură.

Ofensiva în cultură începând cu școala, cultura de masă, biblioteci, teatre, școli de artă, cămine culturale, uniuni de creație: scriitori, muzicieni, artiști plastici, cinematografie națională, televiziune, radio, schimbă radical nivelul civilizatorial maselor. Aici nu fac statistici. Operez cu sinteza.

S-a umplut golul de ideal. I s-a dat un conținut: Recreerea de Românie. S-a înobilat munca. Din salariați a devenit necesitate patriotică. Patriotismul electoral, didactic sau literar a devenit motivația și dinamica construirii. Lipsit oficial de Iisus întruchipat în conștiința obștii a rămas sărac de spiritualitate. S-au activat latențe tehnice: Inventivitatea poporană, compatibilități ignorate cu științele edilitare.

Eliminându-se parlamentarismul, cuplarea sciziunii, morbul antagonismelor sociale s-a operat o unitate morală etică a socialului. Politica din luptă spre a cuceri beneficii pe seama statului, a bugetului, a revenit la rostul ei primordial: promovarea intereselor poporane și statale. În locul haosului economic s-a instaurat planificarea menită să elimine decalajele economice dintre regiunile sărace și cele bogate ale țării. S-au creat spații geografice protejate, muzeele, nu insist.

Reacția vechilor spoliatori externi a fost mortală.

Nicolae Ceaușescu

A atins apogeul când Nicolae Ceaușescu, cel adevărat, marele patriot, politicianul de geniu, nu cel diabolizat, a rezolvat magistral problema capitală a invaziilor, a cetățeniei, a păstrării fondului forestier și a resurselor naționale de țiței. Aici interesează problema seculară a invaziei israelite, a încetățenirii maselor invadatoare, a parvenirii lor la putere, a asasinării naționalului, a exportării avuției naționale prin exploatarea cumplită a resurselor naturale și a muncii românilor. Problemă rezolvată fără pistol, fără lagăre, fără progromuri, fără antisemitism programatic. Când securitatea a documentat afacerile oneroase din comerțul exterior operate de bande evreiești s-a interzis evreilor accesul la posturile de conducere. Când s-a dovedit că cosmopolitează și degradează artele, cultura au fost marginalizați în sistem. Nemaiavând posibilitatea să exploateze, să acceadă la funcții de conducere, să organizeze sinagogi în universul medical, universitar, academic, științific, comercial, urmașii maselor de invazie au luat calea inversă a emigrației. Când au invadat România au cheltuit plătind mită. Ca să emigreze statul le-a cerut să-și plătească facilitățile de care se bucurau cetățenii stabili. Studiile la prețul plătit de studenții străini și nu mai știu ce. Demografic s-a ușurat de o parte a urmașilor invadatorilor, acel ”numerus valahicus” programatic al tuturor partidelor interbelice rămas doar slogan electoral s-a realizat fără violență și traume sociale.

Reacția plutocrației financiare mondiale a fost furibundă.

Ceaușescu satanizat, până la demență a fost condamnat la moarte de Ocultă.

Citiți volumul dedicat încercării de a face circumterra pe oceanul planetar.

ȘI REVANȘA. POSTDECEMBRIADA

• 

  Mayer Amschel Rothschild

• În 2021 clanul asasin Rothschild a finalizat mai bine de 70% planul de distrugere a creștinismului și a statelor naționale făurit în a doua jumătate a secolului 18 de urmașul reglui David, întemeietorul dinastiei conducătoare a evreimii mondiale Mayer Amschel Rothschild. Una din direcțiile loviturilor principale având drept țintă România și Ucraina spre a creea un Iudenland european, rezervă a hibridoidului numit Israel, a realizat progrese spectaculoase în ansamblul războiului atipic planetar. Clanul Rothschild a cumpărat Ucraina, a distrus economia românească, a înlocuit guvernarea națională cu una alcătuită din minoritari feroci antiromâni, a expatriat jumătate din autohtoni, încetățenind zilnic prin Ministerul de Justiție în jur de 150 – 200 de izraeliți din valul actual de invazie secretă, tacită, învățând din experiența invaziilor anterioare. Se schimbă în secret raportul demografic între autohtoni și israeliți în folosul acestora, se anulează rata nașterilor la români în folosul unor minorități și deocamdată se vinde pământul țării pe parcele. Uriașa datorie a țării va fi plătită de clanul Rothschild implicat în economie și politica acestei Iudenland numită deocamdată România.

În războiul de 200 de ani declarat românilor de Alianța Universală Israelită prima manșă bicentenară este câștigată parțial de Alianță cu concursul unor partide imbecilizate, cumpărate și iresponsabile.

Am pierdut bătălia nu războiul.

Treziți-vă români!

De trei decenii dau ”deșteptarea”. Refuz să dau ”stingerea”! Cine a ostășit, înțelege!

Grădiștea pe Argeș

24 August 2021

DE-AȘ AVEA O SCARĂ LUNGĂ.. de Preot Sorin Croitoru

DE-AȘ AVEA O SCARĂ LUNGĂ..

de Preot Sorin Croitoru

De-aș avea o scară lungă

Să ajungă pân' la cer,

Aș pleca din lumea asta,

Unde mă cam simt stingher,

Fiindcă lumea e nedreaptă,

Nu iubește omul bun,

Omul bun e pus deoparte

Și conduce cel nebun!

De-aș avea o scară lungă

Pân' la tronul lui Hristos,

Aș porni-o către Dânsul,

Chiar de sunt un păcătos,

Și ajuns la El, în ceruri,

Eu I-aș spune doar atât:

Vreau la Tine, căci în lume

Se trăiește prea urât!

De-aș avea o scară lungă

Să mă urce peste nori,

N-aș mai pierde o secundă

Printre oameni cârtitori,

Care când le este bine

L-au uitat pe Dumnezeu,

Iar atunci când au necazuri

Îl învinuiesc mereu!

De-aș avea o scară lungă

De la cer pân' la pământ,

Aș pleca în căutare

Să găsesc pe ea vreun sfânt,

Căci aici, în lumea asta,

Sfinții nu se mai găsesc;

Or mai fi, dar cine știe

Unde veacul și-l trăiesc..

De-aș avea o scară lungă

Să ajungă pân' la stele,

Aș urca-o zi și noapte,

Încercând s-ajung la ele,

Și m-aș cuibări pe-acolo,

Pe tărâmul la vreo stea,

Exilat de bună voie

Ca să scap de lumea rea,

Căci m-am săturat de șmecheri

Și de oameni ipocriți,

Ce pe oamenii de treabă

Îi consideră tâmpiți

Și îi marginalizează,

Căci nu sunt așa ca ei,

CA ACELE DOUĂ CETE

DE SMINTIȚI ȘI DE MIȘEI!

Dar acum în încheiere

Un secret o să vorbim:

Scara e la îndemână,

Doar să vrem s-o folosim.

"Scara" este rugăciunea

Către bunul Dumnezeu.

De ne vom ruga, prieteni,

Vom urca pe ea mereu,

Încă-o treaptă și-ncă-o treaptă,

Ridicându-ne de jos,

Desprinzându-ne de lume

Și fiind ai lui Hristos!

Amin!

Pe urmele Cauconilor

 

Cauconii, aflăm încă de la Homer, erau de origine tracă şi trăiau pe râul Kaukon în Kaukonia, care cuprindea regiunea Elis şi părţi din Ahaia şi Arkadia. Ei ar fi migrat din nordul Peninsulei Balcanice pe la anul 1600 î.Chr. Pe cei rămaşi în vatra originară Ptolemeus (sec. II d.Chr.) îi va regăsi cu numele de cauconensis la nord de Dunăre printre triburile din Dacia, în Ţara Bârsei şi în împrejurimi, dar fără a trece de Carpaţii Răsăriteni.

Prin coroborarea informaţiilor referitoare la teritoriul lor, dacii cauconi au trăit în sud-estul Transilvaniei cuprinzând nu numai Ţara Bârsei, ci şi o parte din actualul judeţ Harghita, spre izvoare le Oltului, ca şi părţi din judeţele Buzău şi Mureş (pg. 17). Tot în această zonă Amianus Marcellinus a consemnat existenţa unui ţinut numit Caucaland, iar mărturia unui soldat roman se referă la un munte Caucas de pe lângă râul Olt.

Ca urmare a faptului că reprezentau un vechi neam autohton atestat încă din antichitatea îndepărtată, lingvistul german Jacob Grimm a considerat firesc să constate legătura dintre denumirile de cauci, cauconi şi Caucaland pentru a le asocia acestora şi denumirea de Cogaion cu conotaţia sa religioasă. Pe de altă parte filologul german J.Wolff considera că şi denumirea de Kockel cu variantele Kukel şi Kukula utilizate de saşi pentru a desemna Târnavele ar proveni din anticul coca sau cuca, care înseamnă munte, cu menţiunea că ce l mai important munte din zona Târnavelor se numeşte Cogan, cu variantele mai vechi Cocan sau Chuchal, denumiri care ne arată că originea lor este, de fapt, hidronimul Kukula menţinut şi astăzi în uz de secuii.

CINE NU ÎŞI ŞTIE TRECUTUL NU ESTE VREDNIC NICI DE PREZENT

Toate aceste asocieri dintre toponime şi etnonime puse demult în evidenţă de savanţii germani, conduc la concluzia că tribul dacic al cauconilor este acelaşi cu neamul sikuli-lor, adică al secuilor care ocupă şi astăzi acelaşi ţinut şi mai ales folosesc străvechea denumire de Kükülö. Numai în legătură cu acest hidronim ţinutul lor a şi purtat denumirea de Ciculia, iar locuitorii numele de ciculi, aşa cum au consemnat călătorii străini. Dar numele de ciculi trece uşor la forma siculi, de unde şi forma de secui.

Viteji, aidoma cauconilor din Elis, siculii dacici şi-au păstrat conştiinţa de autohtoni, mândri de faptul că erau stăpâni pe ţinuturilor lor, ceea ce a impus coroanei de la Buda recunoaşterea demnităţii lor colective. Captaţi treptat în sfera de interes a coroanei de la Buda, ei au fost maghiarizaţi prin mijloace din ce în ce mai dure mai ales după anul 1848, iar spre a estompa interesul Romaniei pentru soarta lor li s-au atribuit origini fanteziste care se anulează reciproc fiindca ei nu sunt nici avari, nici gepizi, nici huni, nici pecenegi, aşa cum mai cred unii istorici, tocmai fiindcă sunt autohtoni, sunt membrii străvechiului neam dacic al cauconilor, singurii care au dat nume locurilor pe care trăiesc. Ei au conservat până astăzi nu numai nişte toponime de vârstă neolitică, ci serii toponimice de vârstă neolitică uneori identice cu cele din zona Sibiu, ceea ce reprezintă o altă mare dovadă a faptului că sunt băştinşi.

Recapitulând, va trebui să arătăm lumii întregi că cei numiţi astăzi secuii sau siculii sunt urmaşii autohtonilor denumiţi cauconi (a se citi caucoli din Caucaland înregistrat de Marcelinus), iar mai târziu ciculi fiindcă au trăit şi trăiesc pe văile râurilor denumite încă din antichitate prin hidronimul autohton Kukula.

Având în vedere că maghiarizarea lor forţată echivalează cu imprescriptibilul genocid etnic, ne revine obligaţia, ca în numele adevărului, să facem necesara distincţie maghiarizat -maghiar, mai ales în cazul secuilor care începând cu Unio Trio Nationum s -au revendicat ca şi saşii ca etnie distinctă de a ungurilor. I-am uitat şi continuăm să îi uităm pe cei de o fire cu n oi şi soarta nu iartă. Din ignoranţă şi din comoditate operăm cu teorii de tip Roesler, deşi adevărul istoric cu privire la secui se susţine cu argumente:

1. Geografice şi toponimice, sistematizate în lucrările ştiinţifice ale lui Sabin Oprean (1928) şi Coriolan Suciu (1974). Vlăhiţa este numită în maghiară chiar Olah Falu, adică satul valahilor. Prezenţa lor sub numele de cauconi în sud-estul Transilvaniei este probată de harta lui Ptolemeu din secolul II, dar şi de către călători străini ca Georg Reicherstor fer care la 1527 îi numea ciculi ca şi Christian Schesaeus la 1540 sau Ferrante Capece în februarie 1584.

2. Arheologice, având în vedere vestigiile bine reprezentate pentru toate epocile începând cu paleoliticul şi până la cetăţile dacice din zonă.

3. Istorice, prin denunţarea legilor de maghiarizare din anii 1842, 1879, 1883 şi 1907. Dintre izvoarele primare, istoricul contemporan doctor Mircea Dogaru scoate din nou la lumină, în revista LUMEA, jurnalul campaniei de pedepsire de la 1761 ale generalului von Buccov, care arăta că în cel mai maghiarizat scaun din secuime din 102 sate 99 erau locuite de români.

4. Heraldice. Fiindcă în sfârşit s-au recunoscut siculi, deci ciculi autohtoni, şi nu altceva, vor redescoperi că începând cu epoca tratatului UNIO TRIUM NATIONUM s-au ilustrat în heraldică prin tandemul de semne dacice primordiale soarele-luna, tandem deseori regăsit şi pe tăbliţele de plumb cu scriere dacică de la Sinaia (vezi ziarul „Gardianul” din 30mai-4iunie 2005). Acelaşi tandem „ca unitate SOARE-LUNĂ” mai apare numai pe stemele de sorginte dacică ale Moldovei şi ale Ţării Româneşti şi la nimeni altcineva în lume. De aici şi concluzia evidentă că şi secuii au avut conştiinţa că aparţin neamului dacic. Orice altă explicaţie invocând asocieri cu probabilitat e zero frizează ridicolul.

5. Culturale. Simon de Keza ne spune limpede ca secuii au înprumutat scrierea de la vlahi. Dar o scriere valahica de tip răboj, numită şi de secui „ rovás irás” nu se potrivea decât unui grai valahic şi în nici un caz unui grai maghiar, care ar fi folosit limba şi scrierea latină aşa cum se întâmpla pe vremea aceea şi la Budapesta. Remarcabil este faptul că odată cu parţiala lor maghiarizare secuii au transpus şi în variantă maghiară celebrele noastre balade Meşterul Manole şi Mioriţa, total inaderente unui spirit alogen, ca semn profund al faptului că aparţinem aceleiaşi matrici stilistice.

6. Religioase. Gestul nostru de închinare a pâinii cu semnul crucii regăsit la secuii trecuţi la calvinismul lipsit de cinstirea Sfintei Cruci este un alt indiciu al orginii lor ortodoxe. Aceeaşi origine ortodxă o au şi parastasele pe care le fac secuii la înmormântare. Ca mărturie tragică a deznaţionalizării lor forţate se mai văd încă vechi biserici ortodoxe dărâmate în secuime. Despre grozaviile îndurate ne vorbeşte şi monumentul de la Ciceu consacrat celor două sute de secui ucişi în zi de hram de către generalul de tristă amintire, care a bătut cu tunul cam tot atâtea locaşuri de cult ortodoxe între care şi mânăstirea lui Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus.

7. Antroponimice, din lucrările ştiinţifice ale lui G.Popa – Lisseanu şi ale lui I.I. Rusu (1986), şi mai recent ale lui Ioan Ranca (1995) şi Ioan Drăgan (2000) care pe baza documentelor de arhivă dovedesc maghiarizarea familiilor româneşti prin nu me ca Albu, Boér, Bokor (Bucur), Karácsony, Csipán (cioban în graiul aromânilor), Dán, Fogarasi, Kosztin, Lunguj, Lupuj, Mirtse, Moldván, Nyisztor, Oláh, Oltyán, Pászkuly, Ráduly, Sztojka, Szávuly, Sérbán, Zsunkuy (se citeşte Juncu) şi multe, multe altele, ceea ce nu mai poate fi considerată o problemă a persoanelor respective, ci a naţiunii române şi a României, din moment ce astăzi liderii acestor autohtoni maghiarizaţi odată cu numele lor cer autonomie teritorială. Aceste nume dovedesc încă odată că împo triva Neamului Românesc s-a practicat imprescriptibilul genocid etnic care nu poate servi de bază pentru pretenţiile teritoriale numite autonomie.

8. Sociologice. Lucrările bine documentate cu date culese din teren de Maria Cobianu -Băcanu (1998 şi 2000), doctor în filozofie la Institutul de Sociologie al Academiei Române.

Este de la sine înţeles că din cele opt grupe de argumente chiar şi numai o singură grupă este suficientă pentru a susţine definitiv calitatea de autohtoni a secuilor ca trup din trupul ţării, chiar dacă o bună parte au fost maghiarizaţi forţat de către defuncta putere imperială în mai multe etape bine cunoscute de istorie, dar şi în perioada Diktatului.

Le-am menajat prin tăcere drama deznaţionalizării ca mama cea adevărată din cunoscu ta piesă de teatru Cercul de cretă caucazian a lui Bertold Brecht. Nici acum nu vom proceda altfel, dar nu putem accepta sub nici o formă contrafacerile celor care mânaţi de interese străine practică intriga şi minciuna spre continua hărţuire şi în final d ezagregarea României. O lege privind protejarea minorităţilor, oricare ar fi conţinutul ei, obligă majoritatea să se subordoneze oricărui minoritar devenit astfel un protejat, fiindcă obţine un statut preferenţial, ceea ce este inadmisibil din moment ce în tr-o ţară democratică legile sunt aceleaşi pentru toţi.

În cazul minorităţii maghiarizate din România situaţia se dovedeşte a fi foarte periculoasă prin faptul că au devenit masă de manevră pentru revizionismul mărturisit pe care îl implică incalificabil a contestare a tratatului de pace semnat de toate părţile la Trianon.

Democraţia nu poate servi ca umbrelă pentru nici unul din paşii pe care îi face revizionismul, tot aşa după cum toleranţa manifestată faţă de revizionism într -o lume a competiţiei acerbe echivalează cu sinuciderea. Cine poartă pe umeri soarta unei naţiuni nu poate fi nici naiv, nici dezinformat, nici fricos şi nici credul.

Sechelele fostelor asupriri nu pot deveni temei pentru noi asupriri şi împilări vizând fărâmiţarea României şi nici pretext pentru continua batjocorire a acestui Neam Românesc.

Cercetător George Liviu Teleoacă

Sursa: Click aici!