16 ianuarie 2023

GÂND PENTRU EMINESCU

 



Săltat-ai spre cer, din cea Bucovină

Un glas subțirel și fără de vină;

Purtat-ai cu el vibrația-mamă

Prin multe coclauri, la oameni de seamă.

Sorbit-ai din cupa Apusului vast

Și ca o albină, adus-ai cu fast Idei și lumină, nutrindu-le cast,

Cu sevă de brumă Și lapte de mumă;


Adus-ai din Cer cuvânt din Grădină,

Făcut-ai din el o lume divină,

Crescut-ai din el și aripi măiastre

Luceafăr stingher zburând printre astre,

Cântat-ai sublim în ode, poeme,

Natura, iubirea și-a veacului vreme

Și Luna și Noaptea și ploaia de stele…

Tu, plin de speranță, zburat-ai cu ele!


Dar inima-ți bate, tresaltă din nou,

Fior strămoșesc se varsă-n ecou,

Cu gândul la oameni, la neam, renăscut,

Luat-ai stindardul, al neamului scut

Și-armura de glorii, cu nume de sfânt,

Luptat-ai și-ai dat cu ei de pământ!

Luptat-ai cu cei ce-n inimă scurmă,

Mânându-ți poporul cu bici, ca pe-o turmă;


Făcut-ai din ei o țintă aleasă

Căci ei pângăriră pre dulcea-ți Mireasă.

Că-a ajuns „ovrei” un fel de-a mai scrie

Cuvântul „khazar”, venit din pustie,

Să umple cu gloate și nevrednicie

O groapă comună și multe sicrie.

Iar lupta ta aspră în veci să rămână

Model și exemplu în stirpea română.


Făcut-ai din slovă și bici și șrapnel,

În loc să îi lauzi, i-ai luat drept flagel

Și luptei, cuvântul în slujbă l-ai pus,

Zdrobindu-ți vrăjmașii de jos până sus…

Genunchiul în gură ți-au pus cei mișei

Și fapte nedemne, dar demne de ei,

Comis-au în juru-ți, călcând tot mai strâmb,

Pe față punându-ți al cizmei carâmb.


Sluțiți, roși de ură, divina-ți Hlamidă

Ți-au smuls-o, în lanțuri, cu o CĂRĂMIDĂ…

Din brațele tale ieșiră aripe

Prinzând tot Pământul în câteva clipe;

Jertfa ta, astfel, în loc de un fapt banal,

Ți-a deschis larg drumul spre UNIVERSAL.

Generații-ntregi te-au avut simbol.

Neamul românesc, fără de ocol,


Te-a numit DIVIN, fiindcă-ai fost un sol

De la Dumnezeu și-ai avut ca rol

Deșteptarea noastră;

Ție, azi, mă-nchin!


Un vechi român




„SEMNUL FIAREI”



Numai voi puteți răspunde

La această întrebare

Care tinde să inunde

Conștiința-n fiecare:

Este-acesta „ Semnul fiarei”

Ce guvernul ne propune,

Sau e-o strângere a ghearei,

Ce de noi, oricum, dispune?!


Să vedem de unde vine

Acea DIGITALIZARE,

Că dosarele cu șine

Au căzut deja-n uitare;

Corelând baze de date

E ușor să informezi

Structurile mandatate,

Pe care oricum le crezi.


Ce-i, dar, cu BIOMETRIA

Și AMPRENTA DIGITALĂ?

Cine pe cine înșală,

Unde-i NEVINOVĂȚIA?!

Cui servește acest clește

Ce-i deschis să ne înhațe?

Are balta prea mult pește,

Cine trage-acum de ațe?!


Săturatu-s-au de oameni,

Sunt prea mulți și incomozi,

Ce mai vor toți acești fameni,

De nu vor să stăm la cozi?!

Distanțarea socială,

Fără vorbă față-n față,

Abordarea digitală

Ca pe-un pește ne agață!


Cred că NEUTRALIZARE

E un termen potrivit

Pentru omul ce dispare

Sub acest călcâi, strivit.

Unde este idealul

Omenirii, de progres,

Când I.T.-ul este calul

Cel TROIAN, dat în exces?!


Istoria se repetă,

Spune-o vorbă din bătrâni,

Cei ce suflă în trompetă

Nici măcar nu sunt ROMÂNI!

Ce-i mâna pe ei în luptă,

Întreba, din Ipotești,

Bardul nostru, că se-nfruptă

Din resursele firești,

Din români cu fața suptă

Și strămoși împărătești?!


Nu le mai ajung nici furtul,

Viclenia, nici prostia,

Au pornit cu tot abruptul

Să zdrobească ROMÂNIA!

Oameni buni, iubiți fârtați,

Cele rele vin spre noi,

Spre surori, mame și tați

Și-i nevoie de EROI…

NU UITAȚI SĂ FIȚI BĂRBAȚI!


Un vechi român